Un prezent continuuu menit sa ne faca sa vedem dincolo de orizont, dincolo de noi, sa ne aproprie de vesnicie. Adiere e de fapt unda sonora, un zumzet constant .
Pshilogia are ceva in comun cu murmurul. Cei care au scris cartea “”Soapte in vant”” au demonstrat ca aceste cuvinte aproape inexistente sau incogniscibile au un efec puternic asupra noastra. Impactul lor e total neasteptat.
Sunt impregnate in noi aproape instantaneu.
Fosnetul fruunzelor, curgerea apelor, ciripitul , greierii , melcii, animalele trezec acea uimire care e langa noi complet nevazut si totusi in fata ochilor. Se descopera prin acest process de pace uimire , liniste numit contemplatie sau observare care ne adduce mult mai mult de cat numeroasele incercarii de a iesii sau rezolva un labirint sau o problema cu solutii evidente.
Suflet, corp, regenerare au ceva in comun cu normalitatea cu minunea din noi de a ne restabilii ca stapanii peste natura.
“”Cresteti si va imultiti, umpleti pamantul si il stapanitii””
E o minune continua de care uitam sau refuzam sa o priivim sau nici macar nu am cunoscut-o vreodata.
Natura ne duce spre ascultarea de creator ne duce sprea acea normaliatate de a ne dezvolta si ascutii mintea orii simturile ori ne deschide ochii, desfunda urechile, ne face sa gustam cat puem din divinitate si din noi insine, perfectiune cu care au fost inzestrati si catre care tindem prin asculatare. Increderea care o datoram naturii animaleleor, plantelor stapanii carora suntem dar din ignornata sau nesupunere devnim sclavii nepercepand nici simplele miscarii ale sevelor, murmurul apelor sau caderea lor ori nemiscarea pietrelor aceste structurii amorfe de neclintit. Totule ne aseza ssi ne cheam spre cea ce am fost facutii sa venim spre viata sau sa murim si renastem. Sa ne descopunem si sa ne reconstruim sa devenim miroacolul facerii si cununa creatiei fiind asezati deasupra ca o podoaba vesnica ce poarta viata si miscarea in lumii in care lumina devine parte din noi.