Curentul Vietii

  1. Rod – viata
     În mitologia slavă, copacul vieții reprezintă axa lumii, centrul lumii și întruparea universului ca întreg. Coroana copacului vieții ajunge până la cer, rădăcinile locuiesc în lumea de jos. Copacul vieții este tipic poveștilor populare naționale rusești, bieloruse, ucrainene, poloneze, slovace, cehe, slovene, croate, sârbe, bosniace, macedonene și bulgare.   Această imagine combină coordonatele verticale (copacul de la pământ până la cer) și orizontale (calea) ale lumii. Copac ca symbol al nuntii.    Mireasa nu trebuie să își dea caii pe „copacul ghinionist”, dar ar trebui să-i așeze acolo unde albinele aduc miere, care, la rândul ei, curge către rădăcinile copacului.  În folclorul nunții slave, imaginea arborelui vieții întruchipa de obicei fertilitatea în natură.    Atingerea ierbii si intaarea in curentul vietii.  Asa cum stejarul locuieste in ghinda, asa so ghinda locuieste in stejar. Lumina care curge prin Frunze si iarba da curentul vietii care e dat spre bucuria vietii. Atata timp cat nu simtim bucurie in jurul nostrum lucram impotriva noastra care ne indeparteaza de viata.  Natura e tesuta de puteri nevazute sau ingerii care slujesc naturii si omului. Au nevoie doar de chemare. Ingerul puterii e cel care ridica copacul spre cer care ridica firul de iarba dup ace afost calcat de om si face asat la nesfarsit. Îngerul Puterii intrând prin vârfurile degetelor voastre, urcând în corpul vostru, şi zguduindu-vă până tremuraţi cu uimire şi veneraţie. “Să ştiţi, de asemenea, că îngerul Iubirii este prezent în firele de iarbă, căci iubirea este în a da, şi mare este iubirea dată Fiilor Luminii de delicatele fire de iarbă. Căci adevărat vă spun, Curentul Vieţii curge prin orice lucru viu, şi tot ce este viu, se scaldă în Curentul Sacru al Vieţii. Şi când Fiul Luminii atinge cu iubire firele de iarbă, tot astfel firele de iarbă îi întorc iubirea, şi îl conduc către Curentul Vieţii unde el poate găsi viaţă veşnică. Şi aceasta Iubire nu se epuizează niciodată, căci izvorul ei este în Curentul Vieţii. (evaghelia eseiana) Omul  nu cunoste pacea; căciface  război cu propriul lor trup; face război cu propriile lor gânduri.  Se spune ca fulgerul ce despica stejarul e neputincios in fata gandului omului. Omul cu trupul, gandurile si sentimentele are nevoie de ingerul iubirii al intelepciuniii si al pacii pentru a le face congruente. La amiaza cand soarele e sus sa ne rugam sa primim pe ingerul iubirii sia  apaciis a ne purifice sentimentele Cei Mari umblau pe pământ, şi copacii giganţi, chiar aceia ce astăzi sunt doar legendă, erau casa şi împărăţia lor dacă doriţi ca Fiii Oamenilor să se salveze şi să afle viaţa veşnică, învăţaţi-i încă odată cum să citească din paginile vii ale Mamei Pământeşti. Căci Legea e scrisă în tot ce este viaţă. Este scrisă în  iarbă, în copaci, în râuri, munţi, în păsările cerului şi în peştii mării;doar atunci întunecata viziunea viitorului ajunge să nu se împlinească. “După această purtare, aşadar, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiază: “Tatăl nostru care eşti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tău înger al Păcii; şi trimite în împărăţia Mamei Pământeşti pe îngerul Bucuriei, ca inimile noastre să fie pline de cântec şi bucurie când ne cuibărim în braţele Mamei noastre.